Declarația Comisiei Naționale LIMES privind monumentele de pe granița romană de nord a Daciei
În conformitate cu prevederile Ordinului Ministrului Culturii nr. 2254/13.04.2016, art. 4, una dintre activitățile Comisiei Naționale „Limes” este aceea de monitorizare a siturilor care compun Frontiera Imperiului Roman, vestigii antice păstrate pe teritoriul actual al României. În contextul necesității realizării propunerilor și a notei de fundamentare pentru înscrierea acestora în lista tentativă națională, iar mai apoi pentru Lista Patrimoniului Mondial UNESCO, este obligatorie stabilirea autenticității și integrității monumentelor, conform criteriilor stabilite de forul internațional amintit. Prin urmare, se va putea demonstra cu argumente științifice valoarea universală deosebită a tronsonului graniței romane, păstrat de pe teritoriul actual al României. Criteriile de referință pentru determinarea acestor valori au fost stabilite prin Ghidurile Operaționale UNESCO (accesibile on-line la http://whc.unesco.org/en/guidelines).
Cu prilejul celei mai recente reuniuni de lucru, în data de 20 septembrie 2016, membrii Comisiei Naționale „Limes” au efectuat o vizită în teren pentru monitorizarea situației castrelor romane de-a lungul limes-ului provinciei Dacia Porolissensis: Moigrad (Porolissum), Buciumi (ambele situate în jud. Sălaj), Bologa și Gilău (ambele localizate în jud. Cluj). Astfel, s-a constatat că în cadrul primelor două situri au fost efectuate în ultima perioadă o serie de intervenții în vederea conservării și valorificării acestora, care însă sunt de natură să aducă atingere autenticității și integrității acestor monumente antice. Restaurările au fost realizate în cadrul proiectului "Circuitul castrelor în județul Sălaj".
În aceste condiții, reiterăm faptul că intervențiile în cuprinsul unor asemenea situri trebuie să respecte standardele internaționale privind conservarea, restaurarea, protejarea și autenticitatea monumentelor la care a aderat și România: Carta de la Veneția (1964), Carta de la Lausanne (1990), Convenția Europeană de la Malta (Convenția Valletta) (1992) și Carta de la Riga (2000). Aceste standarde fac referire la și definesc: conservarea, restaurarea, reconstruirea și reconstituirea monumentelor istorice, scopul primordial fiind păstrarea cât mai intactă a monumentului original, prin intervenții minimale. Astfel, atunci când se efectuează restaurări, este indicat să se respecte principiul reversibilității acestor lucrări, iar materialele folosite la reconstrucții să afecteze cât mai puțin monumentul, chiar și atunci când materialele moderne utilizate sunt ulterior înlăturate. Trebuie evitată afectarea structurilor originale antice, fiind esențială păstrarea caracteristicilor autentice ale monumentelor. Într-o atare perspectivă, orice acțiune care se realizează direct asupra monument este în detrimentul autenticității și integrității patrimoniului reprezentat de acesta.
Situația constatată în teren, cu ocazia vizitei amintite, este îngrijorătoare. Conservările minimale din castrul roman de la Gilău au fost realizate în anii 1980, mai apoi în 1997, fiind adăugat pe zidurile originale antice un strat de ciment și piatră de carieră acolo unde a fost necesar, în neconcordanță cu normele actuale, fără să fie realizată o documentație detaliată și fără să fie marcat nivelul de la care a fost realizată conservarea. Cu toate acestea, monumentul original nu a fost afectat, fiind posibilă în viitor revenirea la starea sa inițială, pentru noi demersuri de conservare și punere în valoare a castrului.
În ceea ce privește castrul de la Bologa, cercetările arheologice sunt în curs de desfășurare. Starea monumentului este pe alocuri foarte bună, de aceea trebuie propuse în viitor soluții optime de conservare și punere în valoare a acestuia.
De asemenea, în vecinătatea castrului de la Porolissum sunt în curs de desfășurare cercetări arheologice complexe, care au condus deja la identificarea unor structuri bine păstrate care fac parte din zona centrală a orașului roman, cu un potențial semnificativ pentru viitoarele propuneri de punere în valoare, fiind situate între amfiteatru și castrul roman. Dar înaintea oricăror inițiative și proiecte de restaurare se impune cercetarea arheologică exhaustivă a întregului ansamblu arhitectural urban roman identificat (basilică-for-capitoliu), urmată de un studiu de fezabilitate.
Pe de altă parte, considerăm că intervențiile de restaurare și conservare survenite recent în cazul castrelor de la Porolissum și Buciumi se situează în afara standardelor naționale și internaționale amintite mai sus. Aceste intervenții au determinat alterarea definitivă a vestigiilor antice având statut de monument istoric de categoria A (de importanță națională), în special prin înlăturarea structurilor antice, uneori în totalitate, fără respectarea normelor minimale de restaurare a unui monument istoric, recurgându-se la soluții de reconstrucție neadecvate, lipsite de temei științific, care contravin normelor internaționale în vigoare la care România a aderat. S-a putut observa că restaurarea nu respectă tehnica de construcție originală a zidăriei, așa cum a fost ea reliefată de cercetarea arheologică. La fel de ignorate au rămas și perspectivele integrării cu peisajul cultural căruia cele două castre îi aparțin organic, în cadrul aceluiași sistem unitar de fortificare al provinciei Daciei Porolissensis.
În cazul sitului Porolissum, zidul de incintă al castrului roman Pomet așa cum se prezintă astăzi este o reconstrucție lipsită de orice argumentație științifică, bastioanele sunt reconstituite eronat, iar proporțiile curtinei ridicate pe latura porții praetoria, cu drum de strajă și crenelaj aferent sunt supradimensionate și fără suport arhitectural. Deosebit de grav este faptul că drumurile și rigolele din castru au fost decopertate fără a se ține seama de stratigrafia sitului, utilizându-se pentru reconstrucția lor piatră de carieră neadecvată, fără să fie marcate distinct și vizibil porțiunile autentice față de cele moderne.
Amfiteatrul este reconstituit imprecis, astfel că se ajunge ca în forma actuală să sugereze un alt tip de edificiu decât cel original, anume cel construit pe rambleuri naturale. Nici în acest caz nu s-a marcat în mod clar delimitarea dintre porțiunile de zidărie autentice și cele reconstruite recent. Se adaugă faptul că instalațiile de iluminat, realizate în general pe stâlpi, agresează ambientul general și peisajul sitului antic, în condițiile în care putea fi utilizat un sistem de iluminat „ascuns”. În esență, prin restaurările recente situl se îndepărtează de avantajele sale reale pentru un rol exemplificativ și educativ binemeritat, bazat pe elemente autentice și date științifice pertinente.
Astfel de intervenții nu respectă specificul monumentului, nefiind în avantajul acestuia, ci dimpotrivă contribuie la desfigurarea lui, favorizând impunerea pe piața culturală a unor falsuri evidente. Pe cale de consecință, lipsa posibilității autentice de „lectură” a monumentului nu avantajează deloc posibilitatea de informare corectă și educare adecvată a publicului. Nu în ultimul rând, panourile explicative existente în cadrul sitului conțin informații eronate și insuficiente, fără să fie specificată întotdeauna sursa bibliografică corectă. De asemenea, nu s-a ținut cont de necesitatea de a face legătura cu celelalte monumente romane relevante, demers absolut necesar pentru integrarea adecvată a diverselor vestigii antice în ansamblul sitului în general.
Recomandăm Direcției Județene de Cultură Sălaj să declanșeze procedurile legale pentru transformarea zonei sitului Porolissum, recent delimitate prin gardul de protecție, în rezervație arheologică.
Proiectul de restaurare și amenajare a castrul de la Buciumi a avut ca rezultat dispariția majorității elementelor autentice. Cea mai mare parte a zidurilor au fost înlocuite brutal cu o zidărie supradimensionată, caracterizată de cu totul alte caracteristici decât cele autentice. Ne aflăm în fapt în fața altui monument obținut printr-o reconstrucție totală, eminamente lipsită de expresie și autenticitate, care a înlocuit în integralitate vestigiile antice descoperite prin cercetare arheologică. Mai mult decât atât, în cazul acestui castru, accesul se realizează pe o scară monumentală, realizată în aceeași tehnică de construcție cu cea utilizată pentru noile ziduri ale castrului. Modalitatea de realizare a coamei zidăriei este nepotrivită, frizând pe alocuri ridicolul unor parcuri de distracție sau, altfel spus, cu aspect de butaforie.
Având în vedere rolul său, dar și cel mai important deziderat al activității sale – anume înscrierea în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO a vestigiilor Frontierei Imperiului Roman situate pe teritoriul actual al României, Comisia Națională „Limes”semnalează pericolul reprezentat de asemenea intervenții inadecvate, care trec cu vederea obligativitatea de păstrare a autenticității și integrității vestigiilor patrimoniului cultural, afectându-le caracteristicile per ansamblu și relația cu peisajul cultural din care fac parte.
Dacă înțelegem profund rolul educațional și importanța turistică a zonelor amintite, conservarea patrimoniului imobil trebuie să primeze, astfel încât tehnicile de reconstituire și reconstrucție identificate și puse apoi în practică să afecteze pe cât mai puțin posibil monumentele antice păstrate, pentru o reală punere în valoare a acestora. Cel mai mare pericol care decurge din abordările recente, prezentate aici, este acela de a afecta sau chiar anula șansa de accedere a acestor monumente antice la recunoașterea internațională a valorii și semnificației lor prin înscrierea în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO.
În aceste condiții, Comisia Națională „Limes” a luat decizia continuării și aprofundării procesului de monitorizare a siturilor din cadrul Frontierelor romane din România, subliniind încă o dată necesitatea respectării cu strictețe a reglementărilor și standardelor de bună practică în domeniu amintite mai sus, pentru păstrarea integrității și autenticității monumentelor istorice, inclusiv prin conservarea elementelor de peisaj cultural asociate acestora. Totodată, Comisia Națională „Limes” cere autorităților competente adoptarea unor măsuri urgente pentru remedierea situațiilor constatate și prevenirea unor noi situații de acest fel.
Putem fi de acord că inițiativele autorităților județene și locale de punere în valoare a monumentelor istorice trebuie să fie salutate, atât din perspectiva înțelegerii responsabilității pe care deținătorii legali o au față de protejarea lor, dar și pentru deprinderea procedurilor care respectă circuitul de avizare prin comisiile de specialitate ale Ministerului Culturii. Cu toate acestea, punerea în operă a numeroase astfel de proiecte, printre care și cel care face obiectul acestei declarații, este defectuoasă.
Cerem cu fermitate administratorilor monumentelor istorice să acorde o atenție specială problematicii în cauză, după cum o impune și statutul acestora, detașându-se și delimitându-se astfel de tentația de a transforma vestigii autentice ale trecutului în parcuri de distracție cu inserții „kitsch”. Printr-o atitudine responsabilă și prin respectarea în viitor a standardelor de bună practică și a legislației naționale și internaționale, atunci când se elaborează și se susțin studii și proiecte de punere în valoare a siturilor, vom spori considerabil șansele ca rezultatele punerii în operă să contribuie în mod real pentru o dezvoltare durabilă, benefică deopotrivă publicului larg și turismului, comunităților locale, întrunind respectul și susținerea comunității academice.
Atragem atenția cu toată convingerea asupra faptului că prin includerea în cadrul The Frontiers of the Roman Empire, sit UNESCO înscris în Lista Patrimoniului Mondial, cel mai extins monument arheologic din Europa, acestor situri antice situate de-a lungul frontierei romane a provinciei Dacia li se va recunoaște valoarea excepțională la nivel internațional. Astfel, este imperios necesar să fie luate toate măsurile care se impun, ca prin practici curente de restaurare și punere în valoare, aceste monumente să nu fie reduse în viitor la locuri de divertisment de importanță locală, lipsite de originalitate și individualitate.
Comisia Națională „Limes” va face cunoscut în viitorul apropiat punctul său de vedere privitor la alte situri monitorizate din cuprinsul frontierei romane din România.
29.09.2016
Comisia Națională „Limes”
Felix Marcu
Ovidiu Țentea
Alexandru Popa
Sorin Nemeti
Szilamér Pánczél
Ioan Carol Opriș
Coriolan Opreanu
Sorin Cociș
Florian Matei-Popescu